Curajul. Ți se transmite de mic că e bine s-o lași mai ușor cu curajul. Că ai putea chiar să o pățești dacă îl ai. E mai bine „să stai la locul tău”. M-am uitat astăzi în ochii colegei mele Livia, consilieră la Sectorul 4, care a votat în 2023 împotriva PUD pentru blocul dintre morminte.
Am tot citit stenograme din consilii și am văzut acolo cum în toți anii ăștia niște oameni de la USR s-au luptat cu fărădelegile. Când toată lumea tăcea, înțeleasă „pe PUD”, ei spuneau adevărul. Și se expuneau insultelor, proceselor, amenințărilor.
M-am uitat la Livia și mi s-a făcut rușine de momentele când și pe mine m-a părăsit curajul sau m-a cuprins dubiul. Și mi-am dat seama ce forță puternică e în societatea asta umană atunci când curajul nostru se adună bob cu bob și nu ne tragem unii pe alții în frică, ci ne ridicăm în demnitate și stăm drepți.
Asta vor cei care au abdicat de la curaj, de la bunătate, de la dreptate. Să ne fie frică.
Să ne sădească dubiul și să ne spună că nu se poate. Pentru Livia și pentru voi toți care ați stat drepți atunci când a fost greu, simt că lupta asta are tot sensul din lume.
Pe 7 decembrie, ei vor să alegem cu frică. Haideți să nu-i lăsăm. Să ne urmăm inima. Căci niciodată o comunitate nu s-a clădit pe frică. Ci pe curaj și speranță.
















