Vasile Bănescu : Realizări ale populismului românesc cu tichie de „suveranism”

• confiscarea și degradarea noțiunii de „popor” („noi, poporul” vs „ei, javrele/globaliștii/soroșiștii/reziștii/sataniștii/trădătorii”).

• crearea unei secte naționale cu manifestări inconfundabile de isterie și delir religios, sectă politizată și cu severă inaderență la complexa realitate/sectarizarea societății ajunse în război fratricid speculat politic.
• inducerea reflexului de gândire primitiv-reducționistă, prin propagandă antieuropeană favorabilă Rusiei, în conivență cu lideri ai cultelor religioase permeabili la stupide narațiuni antioccidentale, otrăvite cu ideea sodomismului și ateismului, împotriva cărora ar lupta cu binecuvântate rachete «Satan» „credinciosul” criminal Putin, care ține Ortodoxia într-o mână și bomba nucleară în cealaltă, gata să purifice lumea de răul „nazismului” european, „gândire” care acreditează conceptul de „suveranism” actual, bun „tovarăș și pretin” cu „russkiy mir”/„lumea rusă” (concept ideologic pur totalitar promovat de inși ca Dughin și sacrilegul patriarh Kirill).
• deturnarea Ortodoxiei și creștinismului în ortodoxism și etnocrație filetistă, ideologii naționaliste și simultan patologii religioase cu grave antecedente legionare în spațiul românesc.
• confiscarea, desfigurarea și compromiterea dureroasă a noțiunii de „conservatorism” (de la cea mai rafinată viziune politică asupra societății fondate pe valori morale și culturale tari, non-negociabile, viziune articulată intelectual de mari gânditori anglo-saxoni/americani și hrănită de Tradiția creștină și culturală a lumii, la răgetele, înjurăturile, elucubrațiile, calomniile și incitările la violență — jupuirea în piața publică — ce compun discursul gâtuit de ignoranță al ipocritei „demofilii” actuale, moștenite de la Nichifor Crainic, ideolog al extremei drepte interbelice, cu influență decisivă asupra Mișcării Legionare, și ministru al Propagandei Naționale).
• cultivarea sistematică a urii față de autoritatea publică aflată în disoluție și față de lumea europeană, satanizarea unor personalități politice ale Europei, precum și a structurilor democratice ale acesteia, xenofobia violentă, învrăjbirea interromânească, antiintelectualismul.
• consacrarea minciunii, dezinformării și încețoșării unui electorat mai puțin iubitor de școală, irațional tiranofil, ca strategii politicianiste de „marketing electoral” (cinică prostire în față), dar nu cu scopul accederii la o guvernare îndatorată responsabilității și dictată de realitate, ordine plurală și meritocrație, ci al simplului acces la putere, cu intenții nedeclarate până la capăt.

Odată cucerită, puterea a fost mereu folosită de populiștii lipsiți de scrupule și de orice expertiză profesională nu pentru dificila sporire a binelui comunitar (imposibil în absența onestității lucide și a profesionalismului), ci doar a binelui personal, pentru eliminarea rivalilor publici, spre satisfacția „poporului” mulțumit că „a venit și vremea lui”, pentru menținerea și acutizarea stării de beligeranță cu adversarii politici, intelectuali și civici care trebuie continuu demonizați, stare oribilă moral menită să alimenteze fidelitatea celor ușor de manipulat care i-au adus și îi pot menține, resentimentar, în prim-plan.

Riscurile ca toate acestea să evolueze în autoritarism populist punitiv care aruncă spre masele răzvrătite cu „pâine și circ” au crescut vertiginos în ultimul an și jumătate și mai ales în ultimele cinci luni de „prooccidentalism”, dans lasciv cu diavolul și „naționalism sănătos”.
„România onestă” merge azi cu spatele, îndepărtându-se neliniștitor, în strigătele isterice ale populiștilor și adepților fanatizați, de un viitor de care se apropiase atât de greu.